Traian Basescu, binevenit in Piata Universitatii


Am gresit?
Pentru ce a fost ales Basescu in 2004?
- Basescu a promis sa fie un presedinte-jucator, un presedinte implicat, nu doar un spectator bine intentionat.
...

Basescu: "Mai eficienti decat Armata Rosie"
Cartelul ruso-roman al oligarhilor intra in Uniunea Europeana odata cu Romania reocupata ...

5 minute
"Am spus ca voi demisiona in cazul in care voi fi suspendat. Am sperat ca acest lucru va antrena o competitie cinstita...

Presedintele Basescu nu a incalcat Constitutia.
Suspendarea este un abuz de putere. Citat din Avizul Curtii Constitutionale din 18 aprilie 2007 ...

Cine l-a suspendat pe presedintele Traian Basescu?
322 de parlamentari care nu reprezinta cetatenii sau Parlamentul, ci doar pe liderii de partide care i-au pus pe lista si care le-au spus cum sa voteze: Geoana, Voiculescu, Vadim, Tariceanu...

De ce este abuziva suspendarea presedintelui?
Avizul Curtii Constitutionale a fost foarte clar: nici una dintre cele 19 acuzatii de incalcare a Constitutiei aduse de PSD, PNL, PC si UDMR nu a fost confirmata. ...

Solutia mea pentru o Romanie cu adevarat europeana
1. O majoritate politica coerenta
Crearea unei majoritati politice coerente, capabile sa redea increderea romanilor in tara lor si in viitor.
...

Avantajele votului uninominal
Votul pentru deputati si senatori va fi organizat la fel ca alegerile pentru primari...

Sistemele fata-n fata
Afla care sunt avantajele sistemului de vot uninominal propus de Presedinte fata de sistemul propus de Guvern.
Conferinta internationala "Energia in Europa Centrala si de Est"

Discursul
presedintelui Romaniei, Traian Basescu,
la conferinta internationala cu tema "Energia în Europa Centrala si de Est"
(21 noiembrie 2006)

Energia a devenit o problema care se afla pe buzele tuturor, nu numai în Romania, aproape de la Atlantic pana la Marea Neagra, de la Cercul Polar pana la Mediterana, toata lumea vorbeste despre energie astazi. Îmi aduc aminte cat de timid încercam sa vorbesc despre energie la sfarsitul anului 2004 si începutul anului 2005. Este bine ca discutam si acum si este bine ca energia a devenit o problema sau un subiect asupra caruia ne aplecam toti, ne punem întrebari si, cu siguranta, punandu-ne întrebari vom reusi sa gasim solutii pentru ca Europa unita sa nu depinda de un singur furnizor, sa nu depinda de influente politice în drumul ei catre asigurarea prosperitatii cetatenilor ei.

In momentul de fata trebuie sa ne axam efortul energetic, efortul de asigurare a energiei pentru statele membre ale UE pe cativa parametri care au nevoie de sustinere politica. Primul si cel mai important parametru în ceea ce priveste asigurarea cu energie a Europei este predictibilitatea. Incidente ca cel petrecut în iarna trecuta, urmare a disputei între Ucraina si Federatia Rusa, ne-au înghetat sufletele, dar si casele în destule tari din Europa, cand timp de aproape 36 de ore aprovizionarea cu gaze din import a principalelor tari importatoare din Europa a fost mult diminuata. De aici porneste ideea fundamentala de predictibilitate a aprovizionarii Europei cu energie. Tot în aceasta zona se înscrie si incidentul care dureaza de mai bine de doua luni, cu o conducta sparta care a lasat un stat membru al UE fara aprovizionare cu titei. Predictibilitatea trebuie sa fie coordonata esentiala a aprovizionarii cu energie a statelor membre ale UE. Din acest motiv este obligatoriu ca UE sa aiba o politica energetica comuna în ceea ce priveste asigurarea cu resurse energetice.

Un al doilea element fundamental care sa garanteze aprovizionarea cu energie a statelor membre ale UE este interdependenta. Sigur, putem sa avem o privire si o abordare foarte simpla aici si sa spunem - 'eu am piata, eu sunt consumatorul, iar tu, partenerul meu, esti furnizorul, deci depindem unul de altul; eu daca închid piata, tu ramai cu titeiul si gazele'. O asemenea abordare este lipsita de soliditate, pentru ca nu se va putea spune populatiei statelor UE în timp de iarna 'stiti, le-am dovedit noi furnizorilor ca si noi suntem importanti si nu mai vrem energie; sa le aratam ca raman cu energia'. O asemenea abordare nu creeaza balansul între furnizorul de energie si posesorul de piata, care este UE.

Interdependenta trebuie sa mearga mai departe, în acceptarea investitiilor în extractie si în infrastructurile de transport, investitii care trebuie facute de firme ale UE în sistemele care asigura furnizarea energiei catre statele membre. La ce ma refer cand vorbesc de acest tip de interdependenta. Ştim foarte bine ca în zonele de origine a energiei este nevoie de îmbunatatirea tehnologiilor de extractie pentru diminuarea nivelului de poluare. Ştim foarte bine ca infrastructurile de transport, conductele, au în unele zone mai bine de 30 de ani vechime si înlocuirea, consolidarea sistemului de infrastructuri este necesara. Aici ar putea fi acea interdependenta între furnizorul proprietar al resursei si al infrastructurii, si beneficiarul sau piata, cea care cumpara energia, acceptarea de catre detinatorii de resurse si infrastructuri a investitiilor beneficiarilor în zona de exploatare si în infrastructura de transport. Asta ar însemna, cu alte cuvinte, o implicare a capitalului privat occidental în infrastructurile deocamdata unicului mare furnizor de energie din Rasaritul Europei. Acest tip de interdependenta poate fi garantul furnizarii energiei catre statele membre ale UE. Sigur, aici raspunsul poate fi dat foarte simplu, 'dar si voi, europenii, aveti destule societati de distributie de stat'. Asa este, dar daca discutam de garantii reciproce, de interdependenta, nu numai de la nivel furnizor-detinator de resursa si beneficiar de resursa energetica, daca discutam la a face acel pas de încredere între beneficiar si posesorul de resursa, detinatorul de resursa, acest pas trebuie facut într-un parterneriat UE-Federatia Rusa, spre exemplu.

Un alt element extrem de important în garantarea securitatii aprovizionarii cu energie a UE este transparenta, transparenta preturilor. Va este foarte cunoscut faptul ca preturile la care în momentul de fata Gazprom-ul livreaza gaze - si nu este nici o nominalizare ostila, ci este doar o constatare - pretul la care Gazprom livreaza gaze diverselor tari importatoare variaza de la 120 de euro pe mia de metri cubi, pana la 300 de euro pe mia de metri cubi. Este foarte greu sa întelegi discrepantele si, în acelasi timp, este foarte greu sa întelegi si treptele intermediare, pentru ca între 120 si 300 exista si 160, exista si 180, exista si 240. Care este modalitatea de formare a preturilor? Este decizia politica sau lucreaza piata? Şi, în momentul de fata, datorita diversitatii de preturi care se platesc de la stat la stat, este clar ca exista si o puternica componenta politica în politica de preturi a furnizorului de energie.

Şi, în sfarsit, un al patrulea element, care mi se pare fundamental în garantarea aprovizionarii cu energie a Uniunii Europene, este legat de securitatea infrastructurilor de transport. Avem conducte de gaze si titei care strabat teritorii care nu sunt ale Federatiei Ruse si teritorii care nu sunt ale Uniunii Europene. Sunt tari precum Georgia, Ucraina, Azerbaidjanul, Armenia, o diversitate de tari non EU, pe teritoriul carora sunt conflicte înghetate. Orice conflict înghetat poate evolua negativ si poate pune sub semnul întrebarii integritatea infrastructurilor de transport. Orice regim instabil, orice conflict din regiune poate întrerupe aprovizionarea cu titei si gaze, fie ca discutam de aprovizionarea Europei pe la Ceihan sau discutam de aprovizionarea Europei, tot cu titei, pe la Novorosiisk sau discutam de aprovizionarea cu gaze pe reteaua Gazprom-ului desfasurata în afara spatiului Federatiei Ruse.

Iata elemente extrem de importante care merg inclusiv la securitatea instalatiilor portuare, la securitatea rutelor maritime care se constituie într-o a patra conditie pentru securitatea aprovizionarii cu energie a Uniunii Europene, patru conditii care, în opinia mea, trebuie discutate atat la nivelul Uniunii Europene, cat si la nivelul statelor NATO. Noi insistam, spre exemplu, ca Summit-ul din luna aceasta al NATO, ce va avea loc la Riga, sa aiba ca una din problemele pe care le va aborda, fara ca neaparat sa-i dea solutii acum, asumarea de catre NATO sau de catre o alta structura a securitatii rutelor de transport al energiei, fie ca vorbim de rute terestre, de infrastructuri portuare sau de rute maritime. Cu siguranta, partea cea mai dificila în abordare ar fi rutele terestre care implica mult mai mult, dar cred ca ne permite sa privim cu optimism asigurarea infrastructurilor portuare si a rutelor de transport maritim pentru energie de catre statele membre NATO. Sunt cateva elemente, cateva ganduri pe care vi le expun, pentru a porni de la realitatile mari ale problemei energiei, asa cum ele sunt fixate în viziunea noastra.

Daca ne referim strict la Uniunea Europeana, aici nevoia de solidaritate este fundamentala. În mod categoric, Uniunea Europeana trebuie sa devina solidara în problema energiei, pentru ca numai asa se va reusi ca Uniunea Europeana sa fie unita în fata unei probleme reale. Uniunea Europeana este în momentul de fata dependenta de importul de energie în proportie de 48%, si pana în 2030 importurile energetice ale Uniunii Europene vor însemna 72% din energia consumata în Uniunea Europeana. Este clar ca o componenta strategica a politicii externe europene trebuie sa fie legata de energie si de asigurarea energiei pentru statele membre ale Uniunii Europene.

Cu certitudine, într-o astfel de abordare se pune problema daca putem sa avem o politica energetica comuna, atata timp cat avem un nivel de deschidere catre piata, catre libera concurenta, a pietei energiei la nivel national. Iar aici raspunsul cred ca este da. Atata timp cat sustinem ideea ca fiecare tara este libera sa-si asigure politica energetica, sa-si decida politica energetica interna din punct de vedere al surselor de energie, cu certitudine în momentul în care acceptam acest concept, vom fi capabili sa nu ne uitam unul în gradina celuilalt si sa spunem, ne intereseaza energia care intra pe la frontierele UE catre interiorul UE, si distribuita în functie de nevoile de aprovizionare ale fiecarui stat. Am convingerea ca putem genera o politica externa energetica comuna la nivelul UE. Mi se pare esential sa sustinem nevoia politicii energetice comune la nivelul UE, pentru simplul motiv ca aceasta este garantia unitatii noastre în politica energetica, în ceea ce priveste importurile de energie. Altfel s-ar putea sa ne gandim ca ne tragem fiecare cate o teava nationala, cu furnizorul de energie, si atunci nu mai avem cum sa rezonam unii cu altii si aproape ca nu mai avem cum sa fim solidari unii cu altii.

Şi pentru ca vorbim de solidaritate, una din caracteristicile puternice ale UE, solidaritatea, va trebui sa abordam problema interconectarii sistemelor energetice, fie ca vorbim de electricitate, fie ca vorbim de gaze, între statele membre. O astfel de politica trebuie generata, si uitandu-ma pe infrastructura de transport energetic a Romaniei, constatam ca avem proiecte de interconectare, care într-un timp relativ scurt sa asigure interconectarea Romaniei si cu Moldova, si cu Ucraina, si cu Ungaria, si cu Bulgaria - fie ca vorbim de gaze sau de energie electrica - mare parte din aceste conexiuni existand deja. Mai problematica este interconectarea sistemului de transport gaze, care cred eu ca va fi o prioritate a Romaniei si a statelor vecine, în perioada imediat urmatoare.

În ceea ce priveste Romania, Romania nu este un stat dependent în mod exagerat de importurile de resurse energetice. Avem o dependenta care este legata în primul rand de anotimpul de iarna, de nevoile crescute ale populatiei în ceea ce priveste consumul de energie, fie ca vorbim de energie electrica sau gaze, pe timp de iarna. Dar, în mod categoric, privind la perspectiva dezvoltarii economiei romanesti, este foarte clar ca trebuie sa dezvoltam rapid capacitatile noastre energetice. Cand ma refer la dezvoltare, nu ma refer neaparat la constructii noi, ci ma refer si la modernizarea producatorilor nostri de energie. În primul rand, ma refer la termocentrale, termocentrale cu care avem doua tipuri de probleme. Unu, nivelul tehnologic depasit si care trebuie adaptat, adus la tehnologiile moderne si, al doilea, nivelul ridicat de poluare generat de termocentralele care utilizeaza în mod deosebit carbune, si vizez aici în primul rand Isalnita, Turceniul si Rovinariul, capacitati uriase, extrem de importante în sistemul energetic romanesc, dar care trebuie retehnologizate. Şi aici, sectorul privat urmeaza sa aiba un cuvant greu de spus în participarea la procesul de retehnologizare a acestor unitati energetice.

În ceea ce ne priveste însa, si este dezbatere, unul din punctele care vor fi discutate maine la CSAT este analiza - printre alte puncte pe care le avem de discutat - analiza asupra necesitatii crearii unei noi politici energetice a Romaniei. Decizia politica este luata, Romania va face efort maxim pentru diminuarea continua a dependentei sale energetice pana la atingerea cifrei zero în ceea ce priveste dependenta, dar aceasta este o politica pe termen lung. Primii pasi din acest punct de vedere sunt deja facuti, hotararea de a se dezvolta Centrala Nucleara de la Cernavoda, simultan cu reactoarele 3 si 4, si avem în vedere reevaluarea politicii noastre legate de productia de energie electrica pe carbune. Avem în vedere reevaluarea, urmand sa vedem în ce masura, în raport cu previzibila evolutie a preturilor la energie în urmatorii 10-20 de ani, este fezabil, rentabil sau necesar politic sa regandim strategia de producere a energiei electrice pe carbune exploatat din resurse interne. Nu se îndeparteaza de noi ideea de a gasi surse regenerabile altele de cat energia nucleara si productia de energie electrica din surse regenerabile va atinge, în 2010, 5,6% din productia de energie din Romania pe proiectele existente si în dezvoltare în momentul de fata în Romania.

Avem însa, din punctul nostru de vedere, o resursa extraordinara pe care cu certitudine atat sectorul privat cat si statul vor trebui s-o valorifice pe termen mediu în urmatorii 5 ani si anume, cresterea eficientei energetice. Este una din marile resurse pe care Romania le are; privind la consumurile energetice din Romania comparativ cu cele din UE ne este clar ca prin introducerea de tehnologii noi, prin sisteme de izolare a locuintelor, Romania poate recupera foarte mult din energia pe care acum o risipeste.

Cam acestea erau cateva elemente pe care as fi vrut sa le transmit; sigur, am convingerea ca fiind companii interesate si oameni specializati în probleme de energie, veti merge pe dezbateri tehnice extrem de importante, care se vor putea constitui în concluzii pe care cu multa bucurie le-am utiliza si noi, daca ele s-ar potrivi realitatilor din Romania. Ceea ce poate ca este prematur sa spun, dar parca ar fi pacat sa nu o spun: chiar daca înca nu a existat o consultare, daca priviti în zona Europei Centrale, avand în vedere ca noi avem o privatizare facuta cu OMV, s-ar putea imagina - deci nu este înca un concept pregatit, dar cu siguranta poate fi o provocare în discutiile dvs. - s-ar putea imagina pornirea într-un proiect de realizare a unui sistem energetic dinspre Europa Centrala catre mai departe: Romania - Austria, sa spunem, Ungaria, în prima faza, urmand sa analizam în ce masura el este fezabil. Am pornit în aceasta idee de la realitatea ca noi suntem 43% în OMV Petrom. OMV are, se pare, intentia sa-si extinda activitatea si în alte tari vecine noua. S-ar putea gandi un astfel de nucleu în regiune, cu conditia ca el sa nu contravina nevoii de solidaritate europeana. Daca un astfel de concept ar putea fi pus pe picioare, fara a crea imaginea de enclava într-o Europa cu probleme energetice, poate ca acest concept ar merita analizat. Nu stiu daca o astfel de conceptie are valoare, ea trebuie analizata în viitor, dar noi trebuie sa plecam de la realitatea ca OMV în momentul de fata este actionarul majoritar al Petrom-ului.

Va multumesc mult, va doresc mult succes.

Departamentul de Comunicare Publica
21 Noiembrie 2006

CONTACT