Conferinta "Dezvoltarea economica si securitatea in regiunea Marii Negre"ALOCUTIUNEA
presedintelui Romaniei, Traian Basescu,
în cadrul Conferintei privind
“Dezvoltarea economica si securitatea în regiunea Marii Negre”
- 31 octombrie 2006 -
Doamnelor si domnilor,
Îmi face o deosebita placere sa ma adresez dumneavoastra în cadrul
videoconferintei privind “Dezvoltarea economica si securitatea în regiunea Marii
Negre”.
Desfasurarea acestei conferinte, pe o tematica de maxima actualitate si
importanta, reprezinta, pentru noi, o oportunitate deosebita si tin sa le
multumesc organizatorilor, Centrul de Studii Strategice si Internationale din
Statele Unite ale Americii si Camera de Comert si Industrie a Romaniei, pentru
acest lucru, cat si pentru invitatia de a deschide forumul de discutii.
Suntem constienti ca în regiunea Marii Negre, fie ca ne referim la tarile
riverane sau la zona extinsa, sunt acumulate multe probleme, pentru a caror
rezolvare trebuie sa depunem eforturi deosebite. Dar si mai multe sunt
oportunitatile si este de datoria noastra sa le prezentam, sa le evidentiem si
sa sprijinim orice solutii care ajuta la materializarea lor, pentru
transformarea regiunii într-o zona de state suverane, consolidate, cu economii
de piata functionale si viabile.
Daca regiunea extinsa a Marii Negre a lipsit mult timp de pe agenda studiilor
strategice occidentale, iata ca noul context international schimba radical
aceasta situatie, conferinta de astazi venind sa întareasca faptul ca importanta
Marii Negre se plaseaza în centrul atentiei mediului politic, economic si
academic deopotriva.
Leagan de civilizatii, dar si spatiu de desfasurare al multor conflicte de-a
lungul istoriei sale, aceasta regiune intra într-o noua etapa, devenind
indispensabila prin situarea sa geostrategica pentru securitatea euro-atlantica.
Este adevarat ca Marea Neagra constituie un spatiu geopolitic înselator. În
prezent, discrepantele pregnante dintre tarile riverane împiedica transformarea
regiunii într-un spatiu de securitate colectiva asemanator celui atlantic, sau
cel putin într-unul de securitate cooperativa dupa modelul baltic sau
mediteranean.
Daca pe de o parte recunoastem necesitatea unei identitati europene a statelor
pontice, pe de alta parte este nevoie de formularea unei strategii comune a
statelor euro-atlantice pentru regiunea extinsa a Marii Negre.
Amenintarile în zona extinsa a Marii Negre sunt diverse, putand fi grupate în
trei categorii: amenintari vechi, precum conflictele înghetate, violari ale
suveranitatii statelor si prezenta trupelor straine, amenintari recente (traficul
de armament, narcotice si persoane, terorismul international) si nu în ultimul
rand cele mai noi tipuri de amenintari, exportul de practici nedemocratice.
Ca tara membra NATO si în contextul aderarii în numai doua luni la Uniunea
Europeana, implicarea Romaniei în eliminarea acestor amenintari este imperativa.
Valul de democratizare din Estul Europei a exercitat, fara îndoiala, o influenta
benefica asupra spatiului ex-sovietic din jurul Marii Negre.
Revolutia trandafirilor din Georgia, revolutia portocalie din Ucraina,
reorientarea puterii de la Chisinau catre accesul la UE sunt semnale pozitive
excelente, iar Romania are datoria sa se implice activ în consolidarea acestei
orientari si împiedicarea unui reviriment al totalitarismului în regiune.
Totodata, este necesar un efort sustinut de consolidare a acestor regimuri. SUA
trebuie sa dezvolte o strategie comuna cu UE pentru a împiedica revirimentul
regimurilor autoritare.
Discutam mereu despre „extinderea Uniunii Europene” sau despre „extinderea
NATO”. O serie de analisti cauta sa gaseasca solutia optima: „care extindere
trebuie sa fie prima ?”. Cred ca aici omitem esenta. Oricare dintre extinderi
înseamna, de fapt, extinderea democratiei. Ar trebui deci sa vorbim despre „EXTINDEREA
DEMOCRATIEI” catre aceste zone.
Romania întelege pe deplin dificultatile procesului de reconstructie economica
si institutionala. De aceea, Romania doreste sa îsi puna la dispozitie
experienta acumulata în sensul consolidarii democratiei.
Suntem hotarati sa contribuim decisiv la crearea unui spatiu de stabilitate si
securitate în zona Marii Negre.
În acest context, Romania a lansat la Bucuresti, cu doi ani în urma, Initiativa
privind Apararea Frontierei (BDI - Black Sea Border Security Initiative), si,
totodata, gazduieste Centrul Initiativa de Cooperare Sud-Est Europeana (SECI).
Acestea reprezinta modele de cooperare regionala, de practica concertata si de
armonizare a cadrului legislativ în domeniu.
Readucerea regiunii Marii Negre în Europa, dupa secole de uitare, trebuie sa
constituie principala misiune a tarilor riverane. Marea Neagra, redata Europei,
are potentialul si trebuie sa devina un spatiu prosper si sigur.
Implicarea marilor puteri globale, ca SUA si UE, este singura solutie de asezare
a acestei regiuni în paradigma stabilitatii reale.
Procesul de democratizare al tuturor statelor riverane Marii Negre, nu poate
evolua decat într-un mediu fertil, de stabilitate, dialog si cooperare, în care
se pot aborda toate problemele regiunii, probleme delicate pe care organizatiile
institutionalizate nu le-au abordat înca.
Forumul Marii Negre pentru Dialog si Parteneriat, lansat de Romania în luna
iunie a anului curent, are tocmai acest rol, de a crea cadrul pentru dialog
politic, deschis si flexibil în care sa discutam sincer despre identitatea
regiunii Marii Negre, problema criminalitatii organizate si terorism, interesele,
obiectivele si proiectiile de viitor pe care ni le propunem si, mai ales, despre
modalitatile si posibilitatile pe care le avem pentru transpunerea lor în
practica.
Aceasta initiativa este complementara celor existente, cum sunt GUAM-ul sau
Organizatia Cooperarii Economice de la Marea Neagra (OCEMN), pe care Romania le
sustine în totalitate. Obiectivul Forumului Marii Negre este tocmai de a
facilita crearea contextului în care deciziile politice luate în cadrul OCEMN sa
fie concretizate si în practica.
Doamnelor si domnilor,
Zonele instabile din punct de vedere al securitatii nu atrag investitii si nu-si
pot asigura singure motorul dezvoltarii economice. Mai mult chiar, îmi permit sa
afirm ca în cazul democratiilor neconsolidate, orice conditii de regres sau
stagnare economica favorizeaza evolutiile antidemocratice.
Relatia dintre securitate si dezvoltarea economica este una bi-univoca, ele se
sprijina reciproc, dar se si conditioneaza reciproc.
Responsabilitatea privind evolutiile din zona Marii Negre revine, în primul
rand, statelor din regiune. Acestea sunt cele care-si cunosc cel mai bine
problemele, interesele si dificultatile mostenite, dar si energiile si
potentialul de dezvoltare dinamica.
Regiunea Marii Negre nu constituie acum un bloc economic, dar putem stabili
formele de cooperare si de sprijin ale proiectelor concrete de conexiune a
potentialului si resurselor statelor din zona, în scopul propasirii popoarelor
noastre.
Marea Neagra conecteaza coridoarele energetice dinspre Marea Caspica spre Europa
de Vest si poate asigura prosperitatea zonei în situatia în care se asigura
securitatea.
În prezent, zacamintele de petrol si gaze naturale sunt însemnate, depasind 5%
din resursele globului. Dezvoltarea capacitatii de exploatare a acestora va
necesita îmbunatatirea si securizarea infrastructurii învechite existente.
Diversificarea conductelor de petrol si gaze este, de asemenea, importanta
pentru securitatea si dezvoltarea regionala. Din zona extinsa a Marii Negre se
furnizeaza, în momentul de fata, 50% din energia necesara UE si perspectiva este
ca, în urmatorii zece ani, 70% din necesarul de energie al tarilor UE sa fie
furnizat din aceasta zona.
Daca petrolul regiunii va continua sa fie transportat exclusiv prin Rusia,
aceasta va avea un cuvant din ce în ce mai important de spus în ceea ce priveste
politica UE.
Spatiul economic si politic evolueaza în stransa interdependenta si este
important sa amintim ca promovarea reformelor în întreaga regiune a Marii Negre
este îngreunata de monopolul energetic al Rusiei în zona. Acest fapt este cu
atat mai îngrijorator, cu cat regresul liberalizarii si privatizarii colosilor
energetici rusesti este evident (cazul Yukos este graitor în acest sens).
Avand în vedere aceste dificultati, SUA ar trebui sa includa strategia
energetica Eurasiatica în dialogul lor transatlantic.
Romania cauta activ oportunitati de cooperare cu statele de la Marea Neagra în
vederea realizarii unor proiecte economice care sa asigure o dezvoltare de
durata a regiunii.
Intentionam sa revitalizam cooperarea regionala în cadrul Organizatiei
Cooperarii Economice de la Marea Neagra, sa promovam comertul liber si sa
facilitam transporturile în regiune.
De o importanta cruciala devine dezvoltarea unor rute alternative de transport
al petrolului si gazelor dinspre bazinul Caspic, via regiunea Marii Negre, spre
Uniunea Europeana.
Utilizarea la maxim a potentialului de tranzit al regiunii Marii Negre este
esentiala, atat pentru dezvoltarea economica si democratica, cat si pentru
furnizarea de energie catre Europa.
În acest context, Romania promoveaza doua proiecte de transport al
hidrocarburilor: conducta Constanta - Trieste si proiectul Nabucco.
Portul Constanta constituie, astazi, unul din atu-urile majore ale Romaniei.
Dincolo de faptul ca este cel mai important port al Romaniei, este si cel mai
mare port la Marea Neagra care exercita o dubla functie: de port maritim si de
port la Dunare, la extremitatea canalului Dunare - Marea Neagra.
O data cu finalizarea celei de-a patra etapa de dezvoltare a portului, aces¬ta
va deveni al doilea port european ca marime dupa Rotterdam. Portul Constanta are
terminale speciale pentru petrol brut (cu o capacitate de 24 milioane de tone
anual) si pentru produse petroliere (12 milioane de tone anual). Este important
ca posibilitatile acestuia sa fie utilizate la maxim, prin conectarea la rutele
de transport dinspre Marea Caspica.
Doamnelor si domnilor,
Realizarea unor noi rute pentru cresterea capacitatii de transport al petrolului
si gazelor din bazinul Marii Caspice este o cerinta pentru dezvoltarea economica
a regiunii si vine în întampinarea cererilor mai mari de consum si a nevoii de
securitate energetica a statelor europene.
Utilizarea capacitatii de tranzit a regiunii Marii Negre este un demers
pragmatic si este esentiala pentru dezvoltarea economica si democratica a
acesteia, precum si pentru furnizarea de energie catre Europa de vest si sud.
Chiar daca politica Uniunii Europene pentru regiunea extinsa a Marii Negre a
fost definita mai tarziu este evident ca se face simtit un proces de
constientizare a importantei zonei si de crestere a interesului pentru evolutia
sa democratica.
Consider ca este o provocare pentru Romania si Bulgaria, ca dupa aderarea la
Uniunea Europeana, începand cu 1 ianuarie 2007, sa continue sa militeze, în
primul rand, pentru focalizarea atentiei asupra regiunii Marii Negre si sa
reuseasca sa-si convinga partenerii din Uniune ca este necesar, benefic si
oportun un parteneriat cu tarile din aceasta regiune.
Uniunea Europeana a dezvoltat astfel de strategii de colaborare catre spatiile
de la Sud si Nord. Este, pot spune, obligatia noastra sa construim ceva similar
pentru Est, pentru tarile din regiunea Marii Negre si a Marii Caspice.
Exista în Uniunea Europeana un mecanism pentru realizarea acestor demersuri:
“Politica de Vecinatate Europeana”. Romania intentioneaza sa foloseasca acest
mecanism pentru ca, în interiorul Uniunii Europene, sa sprijine evolutiile
democratice ale Moldovei, Ucrainei, Georgiei, Azerbaidjanului si Armeniei.
Un rol deosebit revine si parteneriatului strategic pe care Romania îl are cu
SUA. În acest context “Black Sea German Marshall Fund” este un mecanism eficient
pentru atingerea obiectivelor mentionate.
Doamnelor si domnilor,
Proiectele pe care le consideram oportune si viabile, pentru a se materializa,
au nevoie de sustinere financiara.
În functie de anvergura acestora, Romania si tarile din zona pot fi parte sau
pot sustine astfel de eforturi.
Dar la fel de important este sa reusim sa atragem resurse financiare pentru
investitii în zona Marii Negre.
Investitiile si resursele financiare se îndreapta catre zonele cu potential de
dezvoltare. Tarile din regiunea Marii Negre dispun de un astfel de potential si
au vointa politica pentru a-l pune în valoare.
Consider ca, acum, principala noastra directie de actiune o constituie
dezvoltarea si interconectarea infrastructurilor proprii tarilor din regiunea
Marii Negre, interconectarea retelelor nationale si asigurarea conexiunilor cu
Uniunea Europeana.
Dintre proiectele care se propun si se pot realiza în tarile din regiune, cele
energetice au ponderea si importanta cea mai mare. Asigurarea securitatii
energetice a devenit pentru Uniunea Europeana o tema “fierbinte” si de maxima
actualitate.
Realitatea este ca si acum, dar mai ales în perspectiva, Europa se confrunta cu
un deficit în aprovizionarea cu resurse energetice, iar noile rute de transport
sunt menite sa elimine acest deficit, sa vina în întampinarea cerintelor de
consum tot mai ridicate.
Reprezinta, practic, un paradox faptul ca ne aflam în imediata vecinatate a unor
imense resurse energetice, dar accesul la ele este înca foarte limitat. Romania,
prin infrastructura pe care o detine si care va fi dezvoltata, poate participa
la tranzitul de marfuri si energie catre Uniunea Europeana.
Doamnelor si domnilor,
Romania are vointa necesara si îsi propune sa contribuie, prin fortele de care
dispune si experienta acumulata în procesul de integrare în structurile Uniunii
Europene si NATO, la consilierea statelor din regiunea Marii Negre, în scopul
sprijinirii eforturilor de reformare democratica interna si consolidarii
relatiilor cu structurile euroatlantice.
Romania are interesul ca regiunea Marii Negre sa fie stabila, democratica si
strans conectata la structurile europene si euroatlantice.
Ne propunem sa argumentam si sa stimulam o mai puternica implicare a
institutiilor europene si euroatlantice în regiune.
Prin organizarea Forumului Marii Negre pentru Dialog si Parteneriat, Romania a
demonstrat ca doreste si ca va milita pentru identitatea, securitatea si
dezvoltarea economica a Regiunii Marii Negre. Consensul politic, exprimat cu
ocazia Forumului, a fost pentru colaborare, prin desfasurarea de actiuni comune,
stabilirea si implementarea variantelor optime de realizare.
În încheiere, as dori sa reiterez dependenta dintre regiunea Marii Negre, pe de
o parte, si Occident, pe de alta parte. Ca importator de energie din zona
extinsa a Marii Negre, Europa este datoare sa exporte stabilitate si securitate,
întreprinzand actiuni concrete. Siguranta UE depinde direct de capacitatea sa de
a securiza Marea Neagra, iar Romania este un partener ferm în acest sens,
capabil sa ofere o perspectiva din interior asupra regiunii.
Demersul însa nu poate lua amploare decat prin actiunea concertata a actorilor
internationali precum Uniunea Europeana si NATO.
Atractia pentru procesul de integrare catre cele doua organisme, NATO si UE, s-a
dovedit un instrument de generare a unor schimbari profunde pentru toate statele
est-europene, experienta pe care Romania o poate împartasi cu succes.
Analizand cooperarea existenta în regiunea Marii Negre, se remarca necesitatea
aprofundarii acesteia, transformandu-se dintr-un instrument de politica externa
într-unul de cooperare economica si integrare.
Doresc sa va multumesc pentru prezenta dumneavoastra si atentia acordata. Am
convingerea ca dezbaterile vor reflecta interesul pentru aceasta zona, rezultand
în proicte concrete si constructive pentru regiunea extinsa a Marii Negre.
Va multumesc!
Departamentul de Comunicare Publica
31 Octombrie 2006