Traian Basescu, binevenit in Piata Universitatii


Am gresit?
Pentru ce a fost ales Basescu in 2004?
- Basescu a promis sa fie un presedinte-jucator, un presedinte implicat, nu doar un spectator bine intentionat.
...

Basescu: "Mai eficienti decat Armata Rosie"
Cartelul ruso-roman al oligarhilor intra in Uniunea Europeana odata cu Romania reocupata ...

5 minute
"Am spus ca voi demisiona in cazul in care voi fi suspendat. Am sperat ca acest lucru va antrena o competitie cinstita...

Presedintele Basescu nu a incalcat Constitutia.
Suspendarea este un abuz de putere. Citat din Avizul Curtii Constitutionale din 18 aprilie 2007 ...

Cine l-a suspendat pe presedintele Traian Basescu?
322 de parlamentari care nu reprezinta cetatenii sau Parlamentul, ci doar pe liderii de partide care i-au pus pe lista si care le-au spus cum sa voteze: Geoana, Voiculescu, Vadim, Tariceanu...

De ce este abuziva suspendarea presedintelui?
Avizul Curtii Constitutionale a fost foarte clar: nici una dintre cele 19 acuzatii de incalcare a Constitutiei aduse de PSD, PNL, PC si UDMR nu a fost confirmata. ...

Solutia mea pentru o Romanie cu adevarat europeana
1. O majoritate politica coerenta
Crearea unei majoritati politice coerente, capabile sa redea increderea romanilor in tara lor si in viitor.
...

Avantajele votului uninominal
Votul pentru deputati si senatori va fi organizat la fel ca alegerile pentru primari...

Sistemele fata-n fata
Afla care sunt avantajele sistemului de vot uninominal propus de Presedinte fata de sistemul propus de Guvern.
Basescu: "Mai eficienti decat Armata Rosie"
Cartelul ruso-roman al oligarhilor intra in Uniunea Europeana odata cu Romania reocupata
De la preluarea mandatului de presedinte, Traian Basescu a avertizat de mai multe ori asupra expansiunii rusesti in Romania. "Gazprom este mai eficient decat Armata Rosie in a demonstra dependenta Europei fata de resursele rusesti", spunea, anul trecut, presedintele. O alta afirmatie a sa care a starnit rumoare a fost aceea ca Gazprom si Lukoil cumpara sau detin actiuni OMV in secret, ceea ce ar crea pericolul ca Petrom sa ajunga sub control rusesc. "Nu dorim sa fim controlati de Rusia", mai declara, recent, Basescu, intr-un interviu.
Zilele trecute, presedintele suspendat al Romaniei, Traian Basescu, a vorbit si la Constanta, in fata a aproximativ 30.000 de manifestanti pro-B despre politica externa pe care a sustinut-o in ultimii ani. El a pus mai multe intrebari multimii, fiecare dintre ele primind drept raspuns un „Nu” pronuntat.
Cateva dintre ele s-au referit si la Rusia: „Ca presedinte am orientat puternic politica externa romaneasca in directia Vest, trecand Atlanticul, renuntand la reminiscentele de control politic dinspre Rasarit. Am gresit?”; „Ca presedinte mi-am facut datoria fata de partenerii europeni, avertizandu-i cu privire la pericolul dependentei energetice pe o singura sursa de aprovizionare, Federatia Rusa. Am gresit?”; „Ca presedinte am dus o politica prin care am incercat sa asigur independenta energetica a tarii mele. Am gresit?”; „Ca presedinte am dus interesele fratilor nostri de peste Prut la Casa Alba, la Comisia Europeana, in Parlamentul Europei. Am gresit?”. Vizita pe care a primit-o recent premierul Calin Popescu Tariceanu din partea masonului rus "Sasa" Vladimir Kondyakov dovedeste ca nu.
Va prezentam mai jos serialul exploziv "Imperiul Rosu Contraataca" realizat de Calin Cosmaciuc si Mihai Munteanu pentru Evenimentul Zilei. Urmariti sectiunea Intelligence pentru noi materiale privind legaturile dintre oligarhii romani si serviciile secrete rusesti, relatii care stau la baza actualei stari politice din Romania ante-Referendum, dupa cum aprecieaza semnatarii Apelului pentru apararea Presedintelui Romaniei, organizatiile Pietei Universitatii reunite in reteaua Civic Net. Din aventurier care facea afaceri cu inamicii democratiei, Marc Rich a devenit in anii '90 unul dintre principalii profitori ai caderii "Cortinei de Fier"

Nasul Kremlinului
Cel mai mare evazionist mondial este omul aflat la baza ascensiunii miliardarilor moscoviti care tintesc miliarde de euro in Romania.
Evenimentul zilei” a intrat in culisele unei batalii ascunse, in care se ruleaza miliarde de euro. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul celui mai nou stat membru al Uniunii Europene, Romania. Cei care pun totul la bataie pentru uriasele profituri sunt personaje extrem de controversate provenite din cenusa Imperiului sovietic: oligarhii rusi. Majoritatea miliardarilor moscoviti au fost „creati” de magnatul Marc Rich, urmarit pe toate continentele de cele mai importante servicii secrete din lume si condamnat in SUA la 325 de ani de inchisoare, dar gratiat de Bill Clinton.
Astazi, „ucenicii” rusi ai lui Marc Rich sunt sprijiniti puternic de Kremlin si interfereaza cu serviciile de informatii israeliene. Banii lor pulseaza peste granita de est a Romaniei, cumparand tot ce se poate cumpara: aluminiu, petrol, energie. Investigatia transfrontaliera, realizata de EVZ in Insulele Virgine Britanice, Anglia, Olanda si Romania scoate la lumina influenta retea de „pioni” prin care oligarhii rusi actioneaza in tara noastra. Astazi, episodul unu: „Viata si opera lui Marc Rich”.
Marc Reich, alias Marc Rich
Povestea unei minti diabolice
Marc David Reich s-a nascut in decembrie 1934, in orasul Antwerp din Belgia. Provine dintr-o familie evreiasca, din clasa mijlocie.
Pentru a evita persecutia nazista, familia lui Marc Rich a emigrat in Statele Unite, in 1942. Tot din cauza fascismului, familia viitorului afacerist si-a schimbat numele din Reich in Rich. (n.r. - Al Treilea Reich era supranumele Germaniei naziste).
Tanarul Marc a absolvit un liceu din Manhattan si, ulterior, a parasit cursurile Universitatii New York pentru a lucra ca trader pe piata metalelor. Compania la care Rich si-a desavarsit ucenicia a fost Philipp Brothers, specializata la vremea aceea in comertul cu lumea a treia.
Experientele nefericite din copilaria sa, marcata de regimul hitlerist, nu l-au impiedicat mai tarziu pe Marc Rich sa aprovizioneze cu titei guvernul nazist din Africa de Sud (Apartheid), incalcand embargoul international.
In 1983, procurorul american antimafia, Rudolph Giuliani (ales mai tarziu primar al New York-ului), l-a acuzat pe Marc Rich si pe asociatul acestuia, Pincus Green, de evaziune fiscala si de incalcarea embargoului impus Iranului de catre SUA. Sustragandu-se anchetei, Marc Rich a fugit in Elvetia, fiind dat in urmarire internationala de FBI. Pe capul lui s-a pus o recompensa de 500.000 de dolari.
Problemele judiciare din Occident l-au determinat pe Marc Rich sa demareze afaceri cu guvernele comuniste din blocul estic, inclusiv cu URSS. A continuat si dupa caderea Cortinei de Fier, Rich fiind cel care a contribuit decisiv la aparitia miliardarilor de carton din Rusia.

Magnatii lui Rich
Destinatia: Romania
In ultimii ani, Marc Rich a fost prezent pe piata din Romania, insa mai mereu tranzactiile in care a fost implicat au fost invaluite in mister. El l-a „creat” pe Igor Ziuzin, oligarhul rus care a preluat COS Targoviste si Industria Sarmei SA Campia Turzii. Ambele privatizari au fost facute de Guvernul Adrian Nastase. Acelasi Rich este legat ombilical de Vitali Machitski si Oleg Deripaska, cei care au preluat intreaga industrie de aluminiu din Romania in urma unor procese de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind investigat de procurorii anticoruptie.
Un alt personaj interesat de ALRO este Mihail Cernoi, exponent al mafiei ruse si fost partener al lui Deripaska. Potrivit informatiilor obtinute de EVZ, Cernoi se afla in spatele rafinariei Rafo Onesti - care a beneficiat de facilitati fiscale acordate de statul roman. Si el a avut conexiuni cu Marc Rich, din vremea razboaielor „aluminiului”, care au zguduit Rusia anilor ‘90. Recent, EVZ a dezvaluit ca e sub lupa serviciilor secrete din Romania.
Un alt personaj legat de Rich este Mikhail Fridman, influentul magnat care detine Alfa Group, finantatorul celor mai importanti oligarhi rusi cu interese la noi.
Protejat de Mossad
„Creierul” escrocheriilor, o viata din scandal in scandal
S-a ridicat din tranzactii internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Numele: Marc Rich. El este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. La cea americana a renuntat, fiind urmarit 18 ani de FBI, dupa ce in 1983 a fost acuzat de evaziune fiscala si „comert cu inamicul sovietic”.
Prejudiciul adus SUA se ridica la aproape 50 de milioane de dolari. Marc Rich este renumit si pentru sfidarea simultana a embargourilor internationale. Ca sa concesioneze doua zacaminte diamantifere din Africa de Sud, Rich a vandut anii ‘80 regimului de la Pretoria petrol sovietic si iranian. Pe care l-a cumparat cu grane.
Guvernul „nazist” (Apartheid) din Africa de Sud era supus sanctiunilor ONU, iar URSS si Iranul se aflau sub embargou american. Ultima - in urma crizei ostaticilor de la Ambasada SUA din Teheran (1979).
Implicat in retele transfrontaliere de spalare de bani si contrabanda, March Rich s-a remarcat si in scandalul furnizarii de pasapoarte israeliene catre mafia rusa. Impreuna cu membrii acesteia a derulat trafic de arme de mare amploare in Orientul Mijlociu. Complice: celebrul terorist palestinian Abu Nidal.
Rich a scapat insa de bratul lung al justitiei americane, izolandu-se in resedinta sa somptuoasa din Zurich-Elvetia, pazita non-stop de garzi israeliene inarmate pana-n dinti. „Mega”, nume de cod
In ianuarie 2001, fostul presedinte american Bill Clinton l-a gratiat pe Rich in ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe a detonat un scandal urias in presa americana, jurnalistii descoperind ca miliardarul a finantat campania electorala a democratului Al Gore, dar si actiunile lui Clinton.
Ziarele „New York Post” si „New York Times” au dezvaluit ca printre cei care au facut presiuni pentru gratierea lui Rich s-au numarat Shabtai Shavit, fostul sef al Mossad, ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar si actualul prim-ministru, Ehud Olmert - atunci primar al Ierusalimului. Intr-o scrisoare, Shavit i-a confirmat lui Clinton ca Marc Rich „a oferit consultanta agentiilor de spionaj israeliene, inregistrand rezultate dincolo de asteptari”.
La randul sau, Ehud Barak a elogiat contributiile lui Rich la securitatea nationala a Israelului. Ulterior, Casa Alba a confirmat oficial ca fugitivul este considerat de Tel Aviv „un aliat de importanta critica”. Toate acestea completeaza un raport MI6 (serviciul britanic de spionaj) devenit public, in care se semnaleaza apartenenta lui Rich la Mossad. Numele de cod „Mega”, folosit de Rich, a fost aflat de englezi in februarie 1997, prin interceptarea unei convorbiri telefonice dintre un ofiter Mossad, incartiruit la Ambasada Israelului din Washington, si superiorii sai din Tel Aviv. Mai mult, ziarele din State, preluate de „Jerusalem Post”, au vehiculat si apropierea lui Marc Rich de CIA. FBI ancheteaza circumstantele gratierii lui Rich si donatiile acestuia catre democratii americani. Dar filmul nu se opreste aici: succesorul lui Clinton, George Bush jr., a anuntat public ca va anula decretul controversat. In scurt timp, s-a razgandit subit. Rich a donat bani mai multor organizatii israeliene (Ben-Gurion University, Israel Museum sau Jerusalem Foundation).
Magnati pe banda rulanta
Rich e activ in pietele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii si, mai nou, cea imobiliara. Urmarirea judiciara din Occident l-a facut pe controversatul personaj sa-si intinda tentaculele peste Europa de Est inca din timpul comunismului. Spargerea URSS si regimul lui Boris Eltan au insemnat o mina de aur pentru el.
Atunci s-au organizat faimoasele privatizari din Rusia, in cadrul programului „terapiei de soc”, gandit de specialistii magnatului evreu George Soros si ai partenerului sau, Jeffrey Sachs. Acesta din urma chiar l-a consiliat economic pe Eltan. Legaturile lui Rich cu Soros&Sachs sunt de notorietate. „Terapia de soc” din anii ‘90 a provocat in Rusia superinflatie si haos economic.
In acea perioada, au aparut pe banda rulanta actualii oligarhi. Printre principalii beneficiari a fost Marc Rich, cel care a preluat pe nimic productia de aluminiu a Rusiei. Paul Klebnikov, editor al revistei „Forbes” si autor al cartii „Nasul Kremlinului”, sustine ca atunci Rich a cumparat aluminiu rusesc la preturi incredibil de mici.
Cu bani jos. Apoi l-a vandut pe pietele occidentale, provocand scaderea cotatiilor internationale cu 30a si amenintand cu falimentul producatorii vestici. Exporturile au fost atat de mari incat s-a ajuns la criza pe piata ruseasca, nemaiexistand aluminiu nici pentru conservele de peste.
In acea perioada, Marc Rich a introdus in Rusia mecanismul livrarilor de materie prima in sistem „toolling” (contract cu plata minima garantata). Acesta presupune ca producatorul are incasari minime garantate, indiferent daca livreaza unui client marfa sau nu. Producatorii cu care lucra intermediarul Rich erau Rusal si KraZ. Adica „elevii” sai, oligarhii Oleg Deripaska si Mihai Cernoi.
Cartierul general din Elvetia
Fortareata de la Zug
Cartea lui Klebnikov dezvaluie ca Rich a fost asociat cu figuri inalte din partidul comunist si din KGB. Facea afaceri si cu directorii companiilor de stat care-i vindeau marfa la 5%-10% din pretul pietelor internationale. Cei care-l ajutau pe Rich primeau comisioane in conturi din Elvetia, tara identificata de agentiile internationale de informatii ca fiind un centru important de spalare a fondurilor rusesti.
Investigatiile lui Klebnikov au scos la iveala ca Rich a fost cel care i-a invatat pe oligarhii rusi sa ocoleasca legile prin suveici internationale de companii off-shore si conturi anonime elvetiene. Majoritatea firmelor anonime ale „elitei de carton” rusesti au fost infiintate in cantonul elvetian Zug.
Acesta este locul de unde, ca un paianjen, Rich si acolitii sai isi conduc operatiunile mondiale. Tot in Zug sunt inregistrate si companiile paravan prin care oligarhii rusi au preluat o felie din economia Romaniei. La un moment dat, potrivit unui articol din „Wall Street Journal”, publicat in 1993, companiile lui Rich au fost anchetate pentru frauda in Rusia.
Prevazator, miliardarul a iesit cu numele din principalele firme ale sale, fiind inlocuit de apropiati, printre care si oligarhii moscoviti. Cea mai importanta companie a lui Rich este casa de comert Marc Rich&•Co AG (Zug) care a bulversat piata aluminiului din Rusia. Ulterior, firma si-a schimbat numele in Glencore International AG.
Maestrul combinatiilor internationale a capusat cat a putut statul roman.El s-a inteles atat cu comunistii, cat si cu cei care au preluat puterea dupa 1989 Zurich, perioada Razboiului Rece. Ministrul comertului exterior din Romania comunista, Stefan Andrei, se intalneste in aeroport cu un om de afaceri care, cu cativa ani inainte, incalcase embargoul impus de americani Uniunii Sovietice.
Invazia din Afganistan ii facuse pe americani sa blocheze exportul de grau catre URSS, dar Rich incalcase consemnul si livrase marfa „dusmanului”. Asa ca a fugit din America. Intermediarul bogat al lui Ceausescu La o cafea, Andrei si omul suspectat de legaturi cu spionajul sovietic au perfectat detaliile unor tranzactii profitabile. In acel moment, Marc Rich era unul dintre intermediarii favoriti ai regimului Ceausescu.
Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich raspundea prompt comenzilor. „Faceam afaceri cu el si in domeniul cuprului si in domeniul sroturilor de soia si al aluminiului. Si Petrolimportexport (n.r. - atunci, firma de stat) aducea petrol prin intermediul lui Rich”.
Andrei continua: „Avea viziune planetara si lucra cu o armata de specialisti. Am inteles ca si Petre Roman a lucrat dupa aia cu Rich”.
La esaloanele inferioare ale puterii, afaceristul a utilizat oameni din comertul exterior. Potrivit unor surse apropiate puterii, imediat dupa 1989, el a fost reprezentat in Romania de Florian Stoica, fost director in Ministerul Comertului Exterior si ex-ambasador in Sudan.
Embargoul din Iugoslavia
Complice cu regimul Iliescu
Potrivit Departamentului american al Agriculturii, Rich a intermediat exporturi de grane din SUA in Romania, la finele anilor ‘80, in cadrul unui program subventionat de statul american. Companiile lui au primit 95 de milioane de dolari ca sa cumpere cereale destinate pietelor din China, URSS, Arabia Saudita si Romania. Dupa investigatia americanilor, Rich nu a mai primit contracte de stat.
Rich a intermediat si vanzarile de petrol ale regimului Ceausescu, noteaza publicatia „International Trade Finance”, in mai 1989.
Intr-un document al Departamentului american al Trezoreriei se arata ca Rich a incalcat embargoul impus Iugoslaviei la inceputul anilor '90, livrand regimului Milosevici cupru si petrol. Conform publicatiei specializate „Oil Daily”, in afacere a fost implicata si Romania, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat Iugoslaviei.
Interventie la Roman
Operatiunea „Antisemitismul”
Evreu de origine, Marc Rich ar fi avut rolul sau in condamnarea antisemitismului in Romania, printr-o interventie la ex-premierul Petre Roman, sustine liderul Ligii Anti-Defaimare, Abraham H. Foxman. Intr-un articol din „New York Times” (24 martie 2001), el povesteste ca i-a cerut lui Rich ajutorul dupa 22 decembrie 1989, cand in Romania a observat o „recrudescenta a antisemitismului”.
„Foxman a spus ca a apelat la Rich pentru ajutor si in curand l-a intalnit pe noul premier Petre Roman, care, rapid, a luat pozitie fata de atitudinile antisemite”, scrie „NY Times”. Foxman a recunoscut ca organizatia sa a fost finantata de fundatiile lui Marc Rich, conduse de Avner Azulay, unul dintre „locotenentii” magnatului. Acesta a facut parte din conducerea Mossad. Petre Roman spune insa ca a condamnat antisemitismul din proprie initiativa.
Afaceri marca „Rich”
GLENCORE ROMANIA. Interesele lui Marc Rich sunt prezente in Romania prin firma Glencore Romania. Aceasta este controlata de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decat vicepresedintele companiei-mama Glencore International AG din Zug. De altfel, Kamlin conduce in Elvetia mai multe dintre ramificatiile corporatiei lui Rich. Glencore Romania detine la noi societatile Rombarge Transport si Barter Port Operator. Prima, profilata pe transporturi, este implicata in operatiunile de comert ale Glencore desfasurate in zona. A doua, un trader de deseuri metalice neferoase si cereale, este operator portuar, exploatand o dana la Agigea.
PROCES CASTIGAT. In anii ‘90, Glencore Proteine Romania SRL, o subsidiara a casei de comert din Elvetia, a „usurat” statul roman de zece milioane de dolari. Suma a fost castigata de Glencore intr-un proces comercial, intentat Departamentului de Comert Exterior (DCE). In 1996, DCE a respins eliberarea licentei de export solicitata de Glencore. Societatea cumparase deja 100.000 tone de grau pentru export de la Agentia Nationala a Produselor Agricole. Insa, fiind in imposibilitate de a exporta, s-a trezit ca marfa ii ramane pe cap. Mai mult, beneficiarii externi ai contractului i-au actionat in judecata, cerandu-le daune. In consecinta, Glencore a dat statul roman in judecata, care a pierdut odata cu procesul.
SCANDALUL ALRO. In 1997, reprezentantii Glencore International AG au exprimat public intentia de a imprumuta asociatia salariatilor pentru achizitionarea a 80%-90% din actiunile fabricii de aluminiu. Compania dorea sa i se garanteze aprovizionarea cu aluminiu. Ulterior, la privatizarea ALRO in favoarea grupului Marco International detinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat fata de faptul ca privatizarea s-a facut prin majorare de capital. Cel care conducea Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma in 1983, impreuna cu... Marc Rich. Autoritatile romane fusesera avertizate de firma americana AIG, si ea interesata de ALRO, ca in spatele Marco se afla Rich. Privatizarea ALRO e investigata de procurorii DNA.
PETROL CONTRA HRANA. Companiile Marc Rich Group Ltd si Glencore au fost mentionate, in anul 2005, in raportul „Petrol contra hrana” al Comisiei „Volcker”, printre companiile care au mituit regimul Saddam Hussein pentru a primi titei. Glencore a luat si un milion de barili de la Rompetrol, care, la randul sau, il obtinuse tot de la irakieni. Un raport CIA recent a confirmat ca Glencore a mituit regimul Saddam Hussein in cadrul programului irakian „Petrol contra hrana”. Cele doua companii sunt anchetate de justitia din Elvetia.
„SPIONAJ SI TRADARE”. Timp de multi ani, reprezentantul Glencore in regiunea balcanica a fost bulgarul Stamen Stantchev, dupa cum a declarat el insusi intr-un interviu acordat revistei „Capital”. Acuzat de spionaj in Romania, in dosarul privatizarilor din energie, Stantchev a fost ofiter special in armata bulgara.
FURNIZOR AL RAFINARIILOR. Glencore este unul dintre principalii furnizori de titei catre RAFO Onesti si Petrom si a primit contracte de stat si la Termoelectrica - pentru pacura. In ultimii ani, reprezentantii Glencore in Romania au mai fost Alexandru Bittner - numit de presedintele Basescu „seful Mafiei de Baneasa” si Yoav Stern, sotul vedetei TV Oana Cuzino.
Tinta strategica
Tunurile de la Petromidia
La doar cateva luni dupa executia Ceausestilor, Marc Rich a fost „preluat” de noile autoritati de la Bucuresti, cu care a intrat intr-o noua era a afacerilor profitabile. El a facut cu primul guvern postrevolutionar, o intelegere ce i-a adus profituri greu de estimat.
In decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o hotarare privind „cooperarea cu firma Marc Rich•Co pentru modernizarea unor instalatii din cadrul societatii comerciale Petromidia SA”. Detaliile contractului au fost secretizate. Intr-o declaratie acordata EVZ, fostul premier le desecretizeaza: „Rich a investit 50 de milioane de dolari la Petromidia, primind la schimb produse petroliere. Rafinaria nu avea partea de rafinare pusa la punct, cea care sa aduca plusvaloare”.
Potrivit liderului sindical de la Petromidia, Petre Petrea Tancau, firma lui Rich, a inlocuit utilajele si a adus si specialisti pentru aceasta operatiune. Tancau este lider al Sindicatului Liber „Petrochimistul” din 1990 si a asistat la toate aceste schimbari.
In birou la Roman
In vremurile tulburi de atunci, intelegerea dintre controversatul magnat urmarit de FBI si guvernul roman s-a facut fara licitatie. „A fost o oferta facuta de Marc Rich, la mine in birou, in aprilie 1990, pentru ca Petromidia sa atinga un nivel superior de rafinare. El avea afaceri inainte de 1990 si cunostea rafinaria Petromidia”, spune Petre Roman. Fostul premier mai povesteste ca in tratative au mai fost implicati ministrul petrolului, Gheorghe Caranfil, si ministrul finantelor, Ion Patan. In momentul negocierilor, adjunctul lui Patan la Finante era Theodor Stolojan. La adoptarea hotararii de guvern (8 decembrie 1990), privind contractul dintre Rich si executiv pentru Petromidia, Stolojan era deja ministru plin.
In lucrari a fost implicat si un om de afaceri roman, Gheorghe Alexandru Hetel, care a primit subcontractari. Fost director in Petromidia inainte de 1989, el i-a fost recomandat lui Rich de angajatii rafinariei, iar pe o parte dintre acestia i-a preluat la firma sa, HGA Servimpex, afirma liderul sindical. Potrivit site-ului companiei, Hetel a primit contracte la Petromidia de la consortiul format de Marc Rich•Co si grupul petrolier francez Total. Astazi, Hetel, om de afaceri care l-a insotit pe presedintele Ion Iliescu intr-o vizita in Orientul Mijlociu, detine mai multe companii in constructii, petrol si energie. Printre asociatii sai se numara fratele unui parlamentar PNL, Adrian Calimente.
PRADA
„A luat 40-50 la suta din ce se prelucra” Liderul sindical Tancau, un veteran al rafinariei, spune insa ca, dupa retehnologizare, Rich a devenit furnizor de titei pentru rafinarie, preluand produsele petroliere. „Pana in 1997, Rich a luat 40-50 la suta din ce se prelucra la Petromidia, iar restul, compania petroliera de stat. In perioada 1994-1996, el a facut aceste operatiuni prin Glencore (n.r. - noul nume al companiei Marc Rich•Co)”, adauga Tancau. Afacerile lui Rich la Petromidia sunt greu de estimat, „zeci, sute de milioane de dolari”, adauga el.
CONSORTIU
Alianta cu Felix si cu omul Securitatii
Rich a incercat sa obtina rafinaria Petromidia, plasata strategic: aproape de spatiul ex-sovietic, dar si de Orientul Mijlociu, zone foarte bogate in titei.
Liderul sindical Tancau: „Era prin 1993 cand s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei. A fost o afacere serioasa, Rich a vrut sa cumpere. Nu s-a ajuns fiindca n-au vrut sa vanda. S-a opus, din cate stiu eu, un secretar de stat pe domeniul petrochimic”. Petre Roman completeaza: „Rich nu a reusit sa cumpere fiindca guvernul Vacaroiu nu era atasat de ideea de privatizare in sine”.
Contra privatizarii au fost si sindicalistii lui Tancau, care se temeau ca isi vor pierde, multi dintre ei, locurile de munca. De la momentul acesta s-au acumulat pierderi imense, pana la privatizare, adauga fostul premier Roman. In iunie 1997, „gaura neagra” Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn. 650 de milioane de dolari
In acelasi an, compania controlata din umbra de Rich, Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania. Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu (fost om de incredere al comertului exterior comunist) si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE - conform mai multor surse), patron in industria metalelor.
La sediul companiei lui Voiculescu, „locotenentul” lui Rich, Willy R. Strothotte, anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu). Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in petrol si metalurgie feroasa si neferoasa. Oficiosul PDSR „Dimineata” din 28 august 1997 consemna sec: „Nu a fost dezvaluit nici numele consortiului si nici aportul de capital, in procente, al celor trei societati”.
Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria ravnita de magnat inca dupa Revolutie. De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV.
26 Martie 2007
Mihai Munteanu, Calin Cosmaciuc

Oligarhii rusi intra in Uniunea Europeana odata cu Romania
Cine sunt miliardarii moscoviti cu interese majore in tara noastra
Oligarhii rusi Oleg Deripaska si Igor Ziuzin, "inventati" de Marc Rich, si-au creat retele de afaceri care lucreaza in cea mai mare discretie. Politica lor de afaceri este expansiunea. Influenti si temuti, oligarhii rusi au intrat discret in Romania, prin interpusi si companii off-shore. Acum, controleaza un segment important al industriei nationale. Miza este la vedere: piata comuna europeana in care tara noastra tocmai a intrat.
Oleg Deripaska si Igor Ziuzin, doi dintre cei mai puternici miliardari moscoviti, au aparut sub protectia Kremlinului postsovietic, iar „mentor” in afaceri le-a fost Marc Rich, cel mai mare evazionist mondial.
Povestea acestuia, supranumit „Nasul Kremlinului”, a fost devoalata ieri in EVZ. Prin operatiuni de culise, monitorizate de serviciile noastre de informatii, Deripaska negociaza preluarea in bloc a industriei de aluminiu romanesti, dezvoltand pe alt plan o afacere cu autobuzele GAZ la Resita.
Ziuzin este principalul producator metalurgic din tara, in urma a doua privatizari controversate organizate de guvernul Nastase. Interesele celor doi oligarhi sunt reprezentate in Romania de Boris Golovin, un fost ofiter Spetnatz (n.r. - trupele speciale) din cadrul GRU - serviciul de spionaj al armatei sovietice.
OLEG DERIPASKA
Fidel presedintelui Vladimir Putin
Este sotul nepoatei lui Boris Eltan, fostul presedinte al Rusiei. A devenit unul dintre apropiatii lui Vladimir Putin. Beneficiind de sustinerea Kremlinului, la doar 39 de ani, Deripaska a ajuns cel mai bogat oligarh al Rusiei. Potrivit revistei moscovite „Finans”, de profil economic, el a acumulat o avere de 21,2 miliarde de dolari.
Deripaska a debutat in afacerile cu aluminiu in umbra escrocilor internationali, Marc Rich si Mihail Cernoi. Procurorii rusi l-au pus sub acuzare pentru achizitionare ilegala de active, dar pe dosar s-a asternut praful. In 2005, Deripaska a vandut compania Sibneft catre Gazprom (13 miliarde de dolari). In prezent, tanarul magnat controleaza oficial grupul Ruskii Aluminii (Rusal), cel mai mare concern din industria ruseasca a laminatelor, unde are actiuni si Roman Abramovici, patronul clubului Chelsea.
In Rusal, au avut interese atat Marc Rich, cat si Mihail Cernoi, un alt personaj controversat al oligarhiei postsovietice. In Romania, Deripaska a preluat combinatul Alor din Oradea prin Dilcor International, un off-shore din Insulele Virgine. Casuta postala a fost investigata de politia din Liechtenstein cu privire la conexiunile dintre Deripaska, Mihail Cernoi si Iskander Mahmudov - personaj dubios prezent si in afacerea Rafo Onesti.
Alor, singurul producator de alumina tubulara din Europa, a fost inchis. Deripaska mai detine si producatorul de autoturisme GAZ, fabrica de avioane Aviacor, Ingosstrakh - companie de asigurari si grupul RusPromAuto (autobuze). EVZ a descoperit ca acesta din urma este implicat in Romania, intr-o afacere de anvergura, derulata prin fosta intreprindere de stat UCM Resita.
In business sunt implicati mogulul energiei, Nicolae Bogdan Buzaianu si Boris Golovin - un fost ofiter GRU (fostul serviciu de spionaj al armatei sovietice).
Fuziune cu Glencore
In octombrie 2006, ziarul rusesc „Komerssant” anunta cea mai spectaculoasa fuziune din istoria industriei de aluminiu. Companiile Rusal, Sual si Glencore International au format United Company Rusal, cel mai mare conglomerat mondial, detronand firma americana Alcoa.
Fuziunea a fost aprobata in prealabil de Vladimir Putin. Rusal detine 66% din noul grup, al carui presedinte a devenit Deripaska. Firma elvetiana Glencore, infiintata in Zug de Marc Rich, participa in giganticul concern cu propriile active de aluminiu. Glencore actioneaza pe piata mondiala, in general, ca trader de petrol.
Potrivit ziarului „Kommersant”, Glencore s-a intors gradat pe piata metalurgica neferoasa din Rusia. Pe de alta parte, oligarhul Mikhail Fridman, judecat in SUA pentru spalare de bani si trafic de stupefiante, detine actiuni in SUAL.
Vitali Machitski, omul de la Alro Politica de monopol dezvoltata de Deripaska si Rich se reflecta si in Romania. EVZ a publicat recent o nota secreta a serviciilor de informatii romanesti care semnala tentativa lui Deripaska de a prelua in bloc industria autohtona de aluminiu.
Concret, oligarhul vaneaza Alro Slatina, Alprom Slatina si Alum Tulcea, toate privatizate de guvernul Nastase in favoarea grupului Marco, infiintat de Marc Rich si preluat de magnatul Vitali Machitski. Negocierile dintre acesta din urma si Oleg Deripaska sunt mai vechi. La randul sau, in Zug, Machitski a parafat legaturi cu Marc Rich. La fel, si fostul angajat al lui Machitski, Alexander Krasner. Acesta, tot ruso-israelian, s-a ocupat in 2002 de preluarea efectiva a Alro de catre Machitski. Imediat, Krasner a devenit presedintele combinatului slatinean, din noiembrie 2002 pana in 2004.
Inainte sa lucreze pentru Vitali Machitski, Alexander Krasner a fost director executiv al firmei Marc Rich Investments Ltd. In prezent, el are litigii comerciale cu ambii magnati.
IGOR ZIUZIN
Un „cadou” de la Rich: un colos din era URSS
Pana in 2001, Igor Ziuzin si partenerul sau Vladimir Iorich exploatau cateva mine de carbune in regiunea ruseasca Kuznet (Muntii Urali). Astfel, ei aprovizionau Uzina Metalurgica Celiabinsk, un colos din era sovietica, al doilea ca marime din Rusia.
Aceasta era detinuta de compania Glencore, patronata de Marc Rich. Casa de comert a combinatului din Celiabinsk se numea Conares Trading AG si era inregistrata in cantonul Zug (Elvetia), exact la aceeasi adresa cu multe dintre companiile lui Rich, printre care si Marc Rich&Co Investments.
Potrivit ziarului „Kommersant”, in vara lui 2001, Glencore i-a cedat lui Igor Ziuzin uzina metalurgica. Neasteptata mutare l-a urcat brusc pe Ziuzin in topul marilor oligarhi rusi, iar revista „Forbes” ii evalueaza averea la 1,7 miliarde de dolari.
Ofensiva in spatiul mioritic
In prezent, combinatele metalurgice controlate oficial de Ziuzin au fost stranse in grupul OAO Mechel, cotat la Bursa din New York. Printre acestea se numara si COS Targoviste si Industria Sarmei Campia Turzii SA, privatizate cu scandal in timpul guvernarii PSD, dar si o intreprindere croata, alta bulgara, plus doua rusesti.
Combinatele romanesti au fost cumparate prin intermediarul Conares Trading, care a operat pana de curand in numele grupului Mechel. Noua casa de comert a oligarhului aparut peste noapte, Mechel International Holdings AG, a fost inregistrata tot in Zug, la aceeasi adresa cu Conares.
De altfel, conform documentelor obtinute de EVZ, Ziuzin este implicat in continuare in afaceri cu Marc Rich. Potrivit documentelor obtinute de la US - Securities and Exchange Commission, grupul Mechel este controlat printr-o suveica de firme off-shore, care se ramifica din Cipru pana in Insulele Virgine Britanice, acolo unde reporterii EVZ au documentat acest subiect.
Reprezentantul din Romania al lui Ziuzin este Boris Golovin, fost ofiter al trupelor speciale din cadrul GRU. Acelasi Golovin este promotorul intereselor lui Deripaska in tara noastra si al TVEL Corporation, marea corporatie rusa de stat in domeniul nuclear.
Omul oligarhilor

Ofiterul sovietic
In timpul URSS a fost ofiter al trupelor speciale din cadrul GRU. S-a nascut in Republica Moldova, stie relativ bine limba romana si este implicat in afaceri cu energie in tara noastra. Golovin a luptat in Afganistan, in timpul ocupatiei sovietice. In prezent, fostul ofiter este combatant pe „frontul afacerilor”, reprezentand in Romania interesele corporatiei ruse de stat, TVEL Corporation, activa in domeniul nuclear, si pe cele ale oligarhilor Oleg Deripaska si Igor Ziuzin, „elevii” lui Marc Rich.
Conexiunile de afaceri ale lui Boris Golovin sunt spectaculoase: este bun prieten si partener cu Nicolae Bogdan Buzaianu, controversatul „mogul al energiei”, dar si cu o serie de alte personaje provenite din SRI sau din serviciile de informatii israeliene.
Legaturi secrete
Ceilalti pioni
HORIA CONSTANTIN BEJAN. Fost director de relatii internationale in Ministerul Industriilor. Partener traditional al lui Boris Golovin si, indirect, al lui Nicolae Bogdan Buzaianu, mogulul energiei. Cat timp a fost in functie a facut afaceri cu controversatul Constantin Iavorski, fostul angajat al lui Roman Abramovici.
VASILE STANGA. Colonel SRI in rezerva. Fost asistent al lui Virgil Magureanu si, ulterior, seful Corpului de Control din cadrul Compartimentului de Contraspionaj al SRI. Fiind ofiter activ, i-a ajutat in afaceri cu energie pe Boris Golovin si Horia Bejan. Dupa ce a trecut in rezerva, s-a asociat cu ei.
VLADIMIR SOARE. A fost, pe rand, viceguvernator BNR, presedinte al Bancorex si presedinte al grupului Gelsor, patronat de Sorin Ovidiu Vintu. A facut studiul de fezabilitate pentru o afacere de anvergura initiata la UCM Resita, de Boris Golovin si Nicolae Bogdan Buzaianu. In acest „business” are interese si Oleg Deripaska.
NICOLAE BOGDAN BUZAIANU. Bun prieten al fostului ofiter GRU Boris Golovin, cu care are legaturi personale si interese comune de afaceri. Buzaianu ii e dator lui Golovin, care i-a rezolvat o problema dificila in cursul contractului pentru Portile de Fier. Mai mult, interesele de afaceri ale celor doi se intalnesc la Resita, in umbra lui Deripaska.
TONYA HALPERN. Implicata in scandaloasa privatizare a hotelului Bucuresti. Provine din structurile AMAN - serviciul de spionaj al armatei israeliene. A facut afaceri paguboase pentru stat cu Constantin Iavorski, Alexandru Bittner si Adrian Petrache - sefii gruparii „Mafia de Baneasa”; Eliahu Rasin - urmarit penal pentru fraude; Marian Schwartz - fost ofiter AMAN si gruparea ruseasca ce a devalizat Nova Bank.
27 Martie 2007 Mihai Munteanu, Calin Cosmaciuc

Petrol si energie pentru oligarhie
In Romania, oamenii lui Mihail Cernoi si ai lui Anatoli Ciubais vizeaza afaceri mari la Rafo, respectiv pe piata energiei.
In partea a treia a seriei „Imperiul contraataca”, „Evenimentul zilei” continua prezentarea oligarhilor cu interese in Romania, cel mai nou stat membru al Uniunii Europene. Mihail Cernoi si Anatoli Ciubais, cei doi oligarhi prezentati astazi, au in comun un lucru legat de Romania: oamenii lor de incredere actioneaza discret pe piata resurselor naturale, in domeniul petrolier, respectiv al energiei.
MIHAIL CERNOI. Locuieste in Tel Aviv, unde a primit cetatenia israeliana. Desi este acuzat constant de fraude financiare si de legaturi mafiote, beneficiaza de o imunitate inexplicabila. Intr-o nota a SRI, Cernoi este etichetat: „Personaj important al crimei organizate ruso-israeliene”. A fost asociat cu Oleg Deripaska si cu Marc Rich in compania Rusal. Acum, Cernoi se judeca cu Deripaska, revendicand 20 la suta din grupul Rusal. In timpul procesului care se desfasoara la Curtea Comerciala de la Londra, Cernoi a sustinut ca el a fost cel care l-a adus pe Deripaska in afacerile metalurgice. Din cauza anchetelor judiciare, Mihail Cernoi a parasit scena afacerilor din Rusia, pe care se ridicase impreuna cu fratele sau Lev. Ambii au fost combatanti in sangeroasele „razboaie ale aluminiului” din Rusia anilor ‘90, soldate cu fraude si asasinate de tip mafiot.
Miza Rafo
Mihail Cernoi a crescut in Uzbekistan, dar s-a stabilit in Rusia, unde a dat marile tunuri ale tranzitiei. A fost arestat in Elvetia, a primit interdictie de intrare in SUA si a fost expulzat din Bulgaria, unde detinea o companie de telefonie mobila si clubul de fotbal Levski Sofia. Omul sau de incredere era Todor Batkov, avocatul bulgar amestecat si in afacerea Rafo Onesti. Astazi, Cernoi zambeste de pe pagina de web a fundatiei sale din Tel Aviv, cu care ajuta victimele terorismului din primitorul Israel.
In Romania, potrivit rapoartelor serviciilor secrete, Cernoi era interesat, anul trecut, de ALRO Slatina - combinat vizat, in principal, de fostul sau asociat Oleg Deripaska. In acelasi timp, oamenii lui Cernoi cumparau Rafo Onesti, o tranzactie in mai multe etape. La Amsterdam, reporterii EVZ au descoperit ca cei suspectati de autoritati a fi „paravanele” lui Cernoi au intrat 100a in afacere numai dupa ce au obtinut de la statul roman diferite facilitati fiscale.
Pionul principal al lui Cernoi este Yakov Goldovski, omul sau de incredere. Miza e geostrategica: rafinaria se afla chiar pe granita dintre UE si fostul imperiu sovietic. Furnizorul traditional de titei catre Rafo este compania Glencore, fondata de Marc Rich.
ANATOLI CIUBAIS
Paravane la bursa romaneasca a energiei
Anatoli Ciubais. A fost seful Administratiei Prezidentiale in vremea lui Boris Eltan. Ulterior, a devenit vicepremier. Acum, Ciubais, la 51 de ani, este presedintele companiei de electricitate RAO UES, un colos care si-a propus sa atraga investitii de 90 de miliarde de euro in urmatorii ani. Statul rus este actionar majoritar al RAO UES.
Nu e prima oara cand oligarhul sta pe un munte de bani. In anii ‘90, a fost unul dintre initiatorii programului de privatizare „loans for share” care a nascut, din cenusa imperiului sovietic, miliardarii rusi de azi. In 2005, Ciubais, considerat pe vremuri un „reformator”, a fost tinta unui atentat. Pe strada pe care rula masina lui blindata a explodat o bomba, iar automobilul a fost atacat cu tiruri de arma. A scapat nevatamat. Seful consiliului director al RAO UES, Alexander Volosin, a condus administratia prezidentiala in primii ani ai mandatului lui Vladimir Putin. Numele lui apare pe lista „clientelei” regimului Saddam Hussein, primind titei in cadrul programului „Petrol contra hrana”, conform raportului ONU.
Omul de incredere al lui Anatoli Ciubais din Republica Moldova, Valeriu Pasat (consilier la RAO UES), a fost condamnat la inchisoare pentru comercializarea ilicita a avioanelor de lupta ale Chisinaului. Pasat a fost ministru al apararii si sef al serviciilor secrete.
Controleaza energia din Transnistria
RAO UES detine centrala de la Cuciurgan (din Transnistria), furnizorul a jumatate din energia necesara Republicii Moldova. Dupa achizitia „Moldovskaia GRES”, RAO UES s-a apropiat de piata Balcanilor. Aici, potrivit rapoartelor de companie, Romania reprezinta o piata importanta vizata de Ciubais pentru vanzarea energiei, inclusiv cea produsa in regiunea separatista transnistreana. Expansiunea rusilor e rapida si, mai ales, extrem de discreta. O investigatie realizata de EVZ va arata cum marea putere de la Rasarit intra pe piata energetica romaneasca. In cel mai mare secret si printr-o firma aparent obscura.
CENTRUL DE AFACERI ROMANO-RUS
Afacerile fostilor ofiteri ai serviciilor secrete
Desi nu reprezinta la vedere interesele vreunui oligarh, cativa afaceristi rusi proveniti din serviciile sovietice de spionaj militar au infiintat in Romania un organism hibrid, cu rol de ONG, dar si de societatate comerciala. Se numeste Centrul de Afaceri Romano-Rus (CARR) si a atras in randurile sale ofiteri de informatii controversati, precum si personaje care au avut probleme cu legea.
CORNELIU PALTANEA. Fost sef al unitatii prahovene a SRI. A fost arestat in dosarul furtului de combustibil de la rafinaria ploiesteana Astra Romana. Este asociat cu grupul de la Centrul de Afaceri Romano-Rus (CARR), infiintat de fostii ofiteri GRU (serviciul de spionaj al Armatei Rosii) monitorizati pentru spalare de bani si pen-tru devalizarea Nova Bank. Paltanea a lucrat si pentru fratii Pileri, doi afaceristi italieni cercetati penal in Palermo pentru apartenenta la Mafia.
IURI USTINOV. Fost ofiter GRU. A fost primul presedinte al CARR, implicat in inginerii financiare (cazul „Nova Bank”), spalare de bani si cartelizarea licitatiilor de furnizare a carbunelui. Ustinov se lauda in mediul de afaceri ca a fost consilierul lui Evgheni Primakov - fost sef al KGB si actualul presedinte al Camerei de Comert a Rusiei.
ANATOLI PATRON. Fost ofiter GRU si partener cu Boris Golovin. Presedinte al Nova Bank si considerat initiatorul operatiunii de decapitalizare a acesteia. Este unul dintre fondatorii CARR, controlat prin suveici off-shore si „firme-mama”, infiintate in Zug (Elvetia), la aceeasi adresa cu multe dintre companiile lui Marc Rich.
CONSTANTIN SAMSON. L-a urmat pe Iuri Ustinov la sefia CARR. A fost nasul de cununie al cuplului Ioana Basescu-Ioan Marin (Bodo) si partener de afaceri cu sotia lui Nicolae Vacaroiu, presedintele Senatului. Este cercetat penal de Parchet pentru fraude fiscale, dar dosarele sunt tergiversate. A devalizat intreprinderea de stat Postavul Azuga, pe terenurile careia inalta un complex turistic de lux. In afacere este asociat cu un magnat rus, stabilit in America.
MIRCEA POPA. In vremea lui Ceausescu, a fost cercetat de Securitate, fiind banuit ca este agent KGB. Acum, Popa conduce Agentia de Presa Rusia La Zi, controlata de un off-shore din Insulele Virgine Britanice, reprezentat la noi de un cetatean moldovean conectat la afacerile lui Sorin Ovidiu Vintu.
” Rusia la Zi „este sponsorizata de un oligarh rus, ridicat in domeniul metalurgic. Din perioada PSD, Mircea Popa este consilierul politic al lui Cozmin Gusa, cel care s-a remarcat in peisajul public, prin discursurile sale proruse. Intamplator, Gusa are vila la Cornu pe aceeasi proprietate cu Horia Bejan, omul lui Boris Golovin.
Yacov Goldovsky
Omul lui Cernoi
Este un apropiat al lui Mihail Cernoi, fiind suspectat ca ii reprezinta interesele in Rafo, pe care Goldovsky o controleaza, acum, prin compania Petrochemical Holding, cu sediul in Austria. A recunoscut, in anul 2003, ca o parte dintre afacerile sale au fost finantate de Cernoi.
In 2001, a fost arestat pentru delapidarea combinatului rusesc Sibur (petrochimie), unde era partener cu Gazprom. A stat sase luni in inchisoare, timp in care Gazprom a reusit sa-l faca sa-si vanda actiunile pe 90 de milioane de dolari.
Theodor Stolojan
Lobby pentru Rafo
Cand era consilier prezidential, a facut lobby intens pentru a convinge statul sa acorde facilitati Rafo Onesti. A sustinut o corespondenta intensa cu interpusii lui Cernoi, implicati, la randul lor, in afaceri controversate internationale. Stolojan motiveaza simplu: „Mi se pare normal ca Rafo sa functioneze, nu sa se inchida”. Stolojan a fost coleg la Tofan Group cu Marin Anton, manager la Rafo mult timp.
Marin Anton
Apropiatul lui Stolojan
E omul care apare in toata odiseea Rafo, entitate pe care a condus-o, prin firma sa de management, impreuna cu alti directori proveniti de la Tofan Group. In a doua parte a anului trecut, Anton a fost inlocuit. A fost deputat PNL, iar acum face parte din PLD, partidul lui Theodor Stolojan.
28 Martie 2007
Calin Cosmaciuc, Mihai Munteanu
CONTACT