Conferinta
internationala „Black Sea Area and Euro-Atlantic Security: Strategic
Opportunities”DISCURSUL
Presedintelui Romaniei, Traian Basescu, la lucrarile Conferintei
internationale „Black Sea Area and Euro-Atlantic Security: Strategic
Opportunities”
(Palatul Cotroceni, 20 aprilie 2005)
Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a deschis astazi, 20 aprilie a.c.,
lucrarile Conferintei internationale „Black Sea Area and Euro-Atlantic Security:
Strategic Opportunities”, care se desfasoara la Palatul Cotroceni.
Conferinta se bucura de sprijinul ambasadelor SUA, Marii Britanii si Germaniei
în Romania, precum si a Centrului European de Studii de Securitate „George C.
Marshall” si este conceputa ca o prima manifestare dintr-o serie de activitati
consacrate materializarii ideilor majore de politica externa ce vizeaza
promovarea democratiei si consolidarea securitatii si stabilitatii în aceasta
zona.
La eveniment participa reprezentanti ai statelor din regiunea extinsa a Marii
Negre, statelor membre NATO si partenere, ale Uniunii Europene si asociate, a
unor state participante la dialogul mediteranean, precum si ale altora cu o
importanta contributie la securitatea internationala. Participa, de asemenea,
specialisti de marca din cadrul unor institute de cercetare pe probleme de
securitate si reprezentanti ai unor organizatii inter-guvernamentale, lideri si
specialisti din cadrul Centrului „George C. Marshall” din Romania.
Prezentam integral discursul presedintelui Romaniei:
“Doamnelor si domnilor,
Stimati membri ai corpului diplomatic,
Îmi face o reala placere sa ma adresez dumneavoastra cu aceasta ocazie. Doresc
sa precizez ca sunt deosebit de onorat ca ati raspuns invitatiei noastre de a
participa la acesta Conferinta si sunt bucuros sa constat cat de numeroasa este
comunitatea celor interesati de problemele de securitate, pace si prosperitate
ale Marii Negre.
Conferinta ” Black Sea Area and Euro-Atlantic Security: Strategic Opportunities”
marcheaza în fapt un dublu eveniment: pe de o parte, initiem - la nivelul
Presedintiei - seria unor activitati concrete dedicate problematicii Marii Negre;
pe de alta parte, extindem gama actiunilor consacrate procesului de elaborare si
dezbatere publica a strategiei de securitate nationala. Pe parcursul conferintei,
intentionam sa punem în discutie aspecte de importanta majora circumscrise
acestor tematici si, totodata, sa cautam împreuna solutii apte sa raspunda mai
bine atat intereselor nationale legitime, cat si nevoilor de securitate ale
comunitatii euro-atlantice.
Subliniez acest lucru deoarece am convingerea ca evolutiile majore survenite pe
plan intern si international, în cadrul mediului geopolitic global si zonal,
impun o schimbare semnificativa a abordarii la nivelul strategiilor de
securitate. Se poate spune ca Romania a depasit faza tranzitiei si a intrat în
etapa normalizarii dezvoltarii sale democratice, în timp ce relatiile
internationale se structureaza tot mai clar pe doua coordonate majore:
expansiunea democratiei si contracararea terorismului. Ca urmare, cred ca
Romania trebuie sa promoveze o strategie mult mai dinamica, o strategie activa
si anticipativa, centrata pe o întelegere profunda a acestor evolutii.
În mod firesc, declaratiile prin care anuntam o astfel de strategie au produs
dezbateri aprinse si, adesea, contradictorii, atat în mediul politic si academic
intern, cat si la nivelul opiniei publice romanesti. Consider aceasta ca un semn
de maturizare a societatii, o evolutie capabila sa potenteze eforturile de
cristalizare ale unui document de substanta, apt sa reflecte cu adevarat
dimensiunea nationala, transpartinica a unei astfel de strategii, dar si
semnificatiile sale externe.
Dupa cum cunoasteti, în contextul prioritatilor de politica externa pe care
le-am afirmat înca de la începutul mandatului meu, am acordat o atentie
deosebita problematicii Marii Negre. Consider aceasta tema o chestiune vitala,
de interes national.
Dintr-o alta perspectiva, zona Marii Negre – înteleasa ca o arie geopolitica
importanta, ce cuprinde si statele situate în jurul sau, în proximitatea
acesteia – necesita mai mult decat atat. Ea reclama o adevarata strategie euro-atlantica
menita, pe de o parte, sa asigure stabilitatea, democratia, securitatea si
prosperitatea, si – pe de alta parte – sa alimenteze corespunzator dinamismul
proceselor de transformare democratica.
În fundamentarea unei astfel de strategii trebuie pornit de la realitatile zonei,
de la premisele realiste referitoare la aceste realitati, dar si de la modul în
care aceasta zona se articuleaza cu procesele globale. În primul rand, trebuie
sa mentionam ca - pentru prima data în istorie - toate statele din zona sunt
unite în jurul unori valori si interese fundamentale care guverneaza evolutia
relatiilor internationale si anume: democratia, respectarea drepturilor omului,
libertatea si lupta împotriva terorismului. Este o oportunitate istorica, o
alternativa creatoare la conceptul de zona tampon. Şi, ca unul care stie bine ce
înseamna o decizie cruciala într-un moment favorabil, cred ca nu trebuie si nu
ne este permis sa ratam o ocazie exceptionala ca aceasta.
În al doilea rand, doresc sa remarc faptul ca toate statele din acest perimetru
sunt racordate, într-un fel sau altul, la arhitectura de securitate euro-atlantica.
Astfel, în raport cu NATO, ne aflam în urmatoarea situatie: trei state sunt
membre ale Aliantei (Turcia, Bulgaria, Romania), doua state (Georgia si
Republica Moldova) sunt membre ale Parteneriatului pentru Pace, iar alte doua (Federatia
Rusa si Ucraina) dezvolta parteneriate speciale cu NATO. Noile autoritati
democratice instalate la putere în Ucraina si Georgia si-au manifestat expres
dorinta intensificarii acestor parteneriate, în ideea declarata de a începe
pregatirile în vederea unei posibile aderari la NATO.
Din perspectiva Uniunii Europene, situatia se prezinta, de asemenea, deosebit de
favorabil. Astfel, Romania si Bulgaria vor semna în curand tratatul de aderare
si vor deveni, în conditii normale, membre ale acesteia în ianuarie 2007. Turcia
va începe, probabil, tratativele de aderare la Uniunea Europeana în toamna
acestui an si avand în vedere contributiile sale majore la securitatea europeana
si zonala, poate spera la un calendar cu adevarat optimist. La randul lor,
Ucraina, Georgia si Republica Moldova îsi manifesta tot mai ferm dorinta de
integrare în Uniune si dezvoltarea unor relatii intense.
Mentionez, de asemenea, amploarea si complexitatea relatiilor de cooperare
activa si dinamica ce s-au stabilit si se dezvolta între Uniunea Europeana si
Federatia Rusa, relatii care întregesc tabloul oportunitatilor exceptionale pe
care actualul moment le prezinta în zona Marii Negre.
O a treia problema priveste pozitia geopolitica particulara pe care a dobandit-o
aceasta zona în ansamblul relatiilor internationale. Mentionam anterior – ca o
evolutie deosebit de pozitiva – faptul ca zona Marii Negre a depasit faza în
care putea fi considerata doar o zona tampon. Ea se dezvolta ca o veriga majora
ce realizeaza legatura între arealul strategic euro-atlantic si cel ce cuprinde
Orientul Mijlociu, Marea Caspica si Asia Centrala. Zona Marii Negre se situeaza,
astfel, în punctul nodal al celor doua fluxuri strategice majore care – situate
pe acelasi traiect, dar evoluand în sensuri contrare – leaga cele doua areale
strategice. Este vorba, pe de o parte, de fluxul dintre producatorul de energie
(Orientul Apropiat, Marea Caspica si Asia Centrala) si consumatorul de energie (comunitatea
euro-atlantica) si, pe de alta parte, de fluxul dintre producatorul de
securitate (comunitatea euro-atlantica) si consumatorul de securitate (Orientul
Mijlociu si Asia Centrala).
Aceasta realitate dis-armonica genereaza seisme geopolitice periculoase si nu
poate continua pe termen lung. Ea trebuie armonizata cat mai curand cu putinta,
iar procesul de remodelare democratica, declansat în Orientul Mijlociu si Asia
Centrala, raspunde unui astfel de deziderat. Crizele grave inregistrate la nivel
european in trecutul apropiat reprezinta motivatia si impulsul pentru
continuarea unai abordari proactive. Aceasta abordare a devenit regula in
comunitatea euro-atlantica si nu ne putem sustrage ei. In plus, atat Romaniei,
cat si celorlalte state riverane le revin responsabilitatii sporite in regiunea
Marii Negre. Nu cred ca trebuie sa explicam mai mult de ce noi riveranii avem un
interes fundamental in securizarea propriei regiuni, dupa cum nu cred ca aliatii
si partenerii nostri din cadrul comunitatii euro-atlantice nu isi au loc in
dinamica acestui proces. Subliniez acest aspect pentru ca am convingerea ferma
ca daca raspunderea primara privind securizarea zonei revine riveranilor,
contributia altor state interesate nu poate fi decat bienvenita. Desigur, sunt
convins de responsabilitatile primare ce ne revin si, mai mult decat atat, cred
ca unii dintre noi avem chiar obligatii mai mari. Astfel, tari ca Romania,
Bulgaria si Turcia au primit un ajutor important în procesul de pregatire pentru
aderare la NATO în cadrul Aliantei sau în procesul de democratizare. Ele au
astazi datoria politica si morala de a sprijini activ si eficient eforturile de
consolidare a democratiei în statele din vecinatatea noastra: Ucraina, Republica
Moldova, Georgia, preocuparile unora dintre acestea vizand integrarea în NATO,
activitatea lor în cadrul programelor PST, dar si actiunile Aliantei vizand
perfectionarea cooperarii cu Rusia.
Fara îndoiala, preocuparile privind securitatea zonei nu încep si nu se termina
cu aceasta conferinta si nu se rezuma numai la aspectele pe care le-am evocat.
Cunosc, ca si dumneavoastra, ca se afla în derulare o serie de proiecte vizand
diferite domenii de cooperare politica, parlamentara, economica sau bancara, de
cooperare în domeniul mediului sau în cel militar. Unele sunt rodul unor
initiative individuale sau bilaterale, altele vizeaza toate sau aproape toate
statele din zona. E limpede însa ca noile realitati politice si de securitate,
insuficienta rezultatelor convingatoare si nevoia unei implicari mai active a
partenerilor nostri strategici ne obliga la o reevaluare a situatiei, la un
efort suplimentar de armonizare si eficientizare a acestuia sau la încercarea de
a gasi noi formule de actiune capabile sa valorifice mai bine oportunitatile, sa
raspunda cu adevarat riscurilor si sa asigure participarea eficienta a
institutiilor euroatlantice, a statelor care doresc sa se implice.
Sunt de aceea încrezator ca dumneavoastra, comunitatea expertilor pe
problematica Marii Negre, veti reusi sa conturati o noua abordare conceptuala a
problematicii securitatii în zona, cu atat mai mult cu cat regiunea noastra nu
mai poate fi perceputa ca fiind la periferia Europei, ci în miezul unor procese
geopolitice active, la solutionarea favorabila carora trebuie sa contribuie
activ toate statele interesate.
Fundamental, eu sunt un optimist si prefer sa privesc partea plina a cupei.
Consider ca în prezent zona Marii Negre este în primul rand o zona a
oportunitatilor strategice. Principalul risc, cel putin pentru Romania, este
acum ratarea momentului pentru valorificarea acestor oportunitati. Consider de
aceea ca trebuie sa facem tot posibilul pentru eliminarea dificultatilor ce
exista si transformarea regiunii într-un spatiu al prosperitatii, stabilitatii
si securitatii. Proasta guvernare, conflictele înghetate, traficul ilicit cu
armament, cu narcotice sau cu fiinte umane, criminalitatea organizata si
miscarile extremist-separatiste constituie amenintari strategice pentru
securitatea comunitatii euroatlantice. Întarirea cooperarii si solidaritatii
regionale si o contributie sporita a comunitatii euroatlantice - acestea sunt
ideile pe care le vom promova atat la nivel bilateral, inclusiv pe parcursul
întalnirii pe care o voi avea maine la Bucuresti cu presedintele Iuscenko, dar
si poimaine, la Chisinau, în cadrul GUUAM-ului.
Doamnelor si domnilor,
Apreciez ca împreuna putem promova proiectele de stabilizare puternice si
viabile care ne stau în fata. În primul rand trebuie sa ne întrebam ce trebuie
si ce putem sa facem noi pentru regiune înainte de a ne astepta la beneficiile
generate de locatia geostrategica într-un punct nodal al afacerilor globale.
Fara îndoiala ca în prezent avem cateva instrumente utile pentru cooperare
regionala. Întrebarea este: sunt ele si eficiente în combaterea puternicelor
riscuri asimetrice în epoca globalizarii?
Cred ca este timpul unor actiuni integrate, al afirmarii unei solidaritati clare
si functionale la nivelul regiunii Marii Negre. Avem în vedere revitalizarea si
consolidarea initiativelor de cooperare existente. În acest sens, cred ca am
putea analiza oportunitatea realizarii unui summit al Marii Negre, dupa cum cred
ca am putea studia ideea articularii unui for de dialog si cooperare cu caracter
permanent, deschis participarii tuturor celor interesati. Discutiile privind
crearea unor instrumente operationale de actiune mai eficiente pentru combaterea
traficului ilicit de armament, materiale periculoase si de narcotice ar putea
primi un nou impuls atat prin crearea de noi structuri adecvate, cat si prin
regandirea SECI, dupa cum ideea constituirii unei academii a Marii Negre cu
sectiuni în fiecare tara riverana, ar putea sa prinda un real contur.
Ma opresc însa aici, pentru ca, fara îndoiala, problematica Marii Negre este cu
mult mai complicata si necesita abordari calificate din toate unghiurile
posibile. Sunt însa încrezator ca dumneavoastra, comunitatea expertilor,
cunoasteti bine problemele si prioritatile zonei, instrumentele de cooperare
care ar putea fi consolidate, actiunile ce ar putea fi initiate pentru
impulsionarea dezvoltarii democratice. Sunt, de asemenea, încrezator ca veti
pune aceste cunostinte si idei în slujba consolidarii pacii, securitatii si
stabilitatii în regiune. Va urez succes si astept cu interes propunerile
dumneavoastra pentru ca noi, politicienii, guvernele sa le punem în aplicare.
Va multumesc.”
Departamentul de Comunicare Publica
20 Aprilie 2005